Can't let go..

Nu stiu ce se intampla cu mine.
Cred ca prima fraza cam spune tot ce simt, dar intr-un fel vreau sa ma descarc, nu stiu ce se intampla, nu stiu de ce tocmai astazi am ales sa ma intorc in trecut, nu stiu de ce am facut asta, sau poate ca stiu dar nu sunt pregatita sa imi admit mie ca probabil inca mai exista ceva acolo in inima mea care ma trege spre acel ceva, nu vreau sa accept asta pentru ca stiu cat rau mi-a facut, dar parca sunt atrasa ca un magnet, nu pot sa nu ma gandesc la acel ceva, nu pot sa nu imi pun intrebarea "Si totusi daca...?" .
Simt cum mi se face pielea de gaina si cum ceva prea mare imi apasa inima, nu inteleg de ce simt asta tocmai acum, nu mai inteleg nimic.
Are macar sens ce zic? Nu probabil ca nu are, si totusi nu pot sa opresc lacrimile care vor sa iasa. Incerc din rasputeri sa le tin, dar daca nu mai vreau?
Ma simt prinsa intr-o cusca plina cu sentimente contradictorii, vreau sa lovesc ceva, vreau sa imi descarc sentimetnele care simt ca ma rod atat de tare. Nu vreau sa plang, imi tot spun asta, dar nu reusesc, cateva lacrimi tot au reusit sa cada.
Mi-am promis ca nu o sa mai plang, si uite-ma acum cu lacrimi in ochi traind in trecut. Sunt patetica, ce credeam ? Ca o sa pat din degete si o sa fie la fel ca inainte? Ca o sa primesc asa ceva de la Mos Craciun? Mos Nicolae? Neah a trecut si tot ce am primit au fost multi pupici de la colegii mei si multe urari, dar nu ce imi doresc eu.
Inca nu am gasit in gehetute pe cineva care sa imi fie alaturi, cineva care sa ma iubeasca, si mai mult ca sigur nu o sa il gasesc nici sub brad, pentru ca hai sa fim seriosi, nimeni nu ma place, si daca as fi in locul lor, nici eu nu m-as place.
La dracu ce tot zic? M-am saturat de toate astea, probabil ca pana maine o sa imi treaca.

Nicoleta.