Trough the wall's of my soul.

Dincolo de cuvinte...

De cateva zile ma tot intreb, am facut eu ceva ca sa merit asta? Sau doar mi se pare mie? NNU intentionez sa fac din asta o drama, nu intentionez sa ma plang, doar vreau sa scap de gandurile care ma macina de atat timp. 

Dincolo de cuvintele spuse se pot gasi multe intelesuri pe care la momentul respectiv nu le intelegi. 

De cate ori mi-ai spus "te iubesc"? De foarte multe ori iti spun eu, si ma simteam ca in rai, ma simteam cea mai fericita fata de intreg globul. Cand au inceput problemele noastre? Cand am inceput sa ne indepartam? Cand a aparut "EA" ? Nu stiu pentru ca nu ai vrut sa imi spui, nu ai vrut sa imi dai motivul pentru care tu "nu mai poti continua asa" . Ma intreb acum de ce mi-ai spus de atatea ori ca ma iubesti si ca abia astepti sa ne vedem daca tu nu simteai asta? Daca tu erai cu gandul in alta parte? 

"Daca vrei ramanem prieteni" . Crezi ca mai putem fi prieteni dupa tot ce a fost intre noi? Sau mai bine zis n-a fost pentru ca te-ai ocupat tu sa distrugi si ultima farama de sentiment pe care il aveam pentru tine. Intri pe mess aproape in fiecare zi, nu imi spui nimic, si nici eu, ne comportam ca doi straini. Ne comportam de parca intre noi n-a fost niciodata nimic, de parca niciodata nu ne-am tachinat sau certat sau vorbit ore intregi. Nu, taie asta, ore intregi nu am vorbit pentru ca aproape intotdeauna te purtai distant cu mine, mi-ai spus ca nu stiai cum sa imi spui ce simti pentru mine de aia te purtai asa, apoi spre sfarsit nu stiai cum sa imi spui ca nu  ma mai vrei nu'i asa? 

Sincer cel mai probabil scriu postul asta ca sa te scot definitiv din mintea mea, nu vreau sa mai tin la tine sau sa ma mai gandesc la tine de fiecare data cand vad un cuplu pe strada, nu vreau sa imi mai pun intrebarea "Si totusi daca am fi fost impreuna?".  M-am saturat sa ma intreb daca am fost eu de vina. Nu cel care are cea mai mare vina aici esti tu! Tu ai vrut sa o termini nu eu, tu nu ai vrut sa imi spui cauza, tu si numai TU m-ai facut sa sufar. Crezi ca voi putea sa te iert vre-odata? Da poate ca o sa te iert, dar nu o sa uit niciodata. 

Nicoleta.

I don't know what to belive..

Tu, llegaste a mi vida para ensenarme

Tu, supiste ensenderme y luego apagarme..

Nu stiu cum sa incep postul asta, pentru ca nu stiu cum ma simt, imi vine pur si simplu sa iau si sa arunc ceva, sa scap de sentimentul asta necunoscut care imi bantuie sufletul. 

Asa ca sa nu umplu pagina doar de aberatii, ce o sa cititi in urmatoarele randuri e pura fictiune, care arata sentimentele mele mai bine decat sa ma gandesc ce sunt. 

"Parul tau negru flutura in bataia violenta a vantului, si ma face sa vreau atat de mult sa il ating, sa vreau atat de mult sa ii simt strucutura printre degetele mele micute. Fata ta ovala si ochii negrii imi lasa impreisa ca poate sa vada pana in adancurile intunecate ale sufletului meu, iar zambetul tau strengar ar fi facut orice fata sa iti cada la picioare. Esti departe de mine si oricine altcineva te-ar vedea in ceata, insa eu nu, eu iti stiu prea bine fiecare trasatura ca sa imi mai trebuiasca sa arunc o privire de aproape. 

Felul in care buzele ti se curbeaza ma fascineaza si ma face sa ma intreb cum ar fi daca le-as saruta? Ar fi moi si dulci? Sau dure si pasionale? 

Se intuneca, incepe sa ploua, nu te misti si nici eu, continui sa stau la o distanta sigura de tine privindu-te si admirandu-te. Nu stiu ce se intampla cu mine, nu stiu ce vreau, insa cand te privesc parca toate gandurile fug si ma lasa singura, doar eu, tu si restul lumii. 

Picaturile reci de apa iti uda parul si ti-l lipeste de fata, te face parca si mai frumos si mor sa vin sa il dau singura din fata ochilor tai stralucitori. Mor sa te ating macar o clipa, iar tu sa imi zambesti exact asa cum faci deobicei. 

Totusi nu ma clintesc din locul meu desi hainele imi sunt ude si parul lipit de fata, nu te mai uiti la mine acum, privesti in departare pierdut in gandurile tale, o cuta mica iti apare intre sprancene si asta te face adorabil, de ce trebuie sa fi atat de frumos? De ce trebuie ca eu sa stau sa ma minunez si sa stiu ca nu sunt buna pentru tine? 

As vrea in momente ca astea sa stiu ce gandesti, ce simti, ce te doare, ce te face sa razi, dar nu pot. Felinarele din  par se sting si ramanem singuri, doar noi doi sub lumina astrului ceresc. Luna plina parca ne vegheaza si ne este singurul martor la zbuciumul nostru sufletesc. Si totusi de ce mai stau aici? De ce mai stau in ploaie sa te privesc adancit in gandurile tale? 

Un urlet sfasietor sparge linistea din jur si ma face sa tresar, un caine isi plange de mila la fel ca si mine, oare si el se gandeste la aceleasi lucruri? Ce spun eu? Nu are cum. 

Inca esti acolo asezat pe bancuta privind luna de aceasta data, zambesti din nou iar asta ma face si pe mine sa zambesc, nu par sa mai fi concentrat asupra unui lucru, fata ta este senina, esti mai impacat cu tine acum. 

Zambesc si ma intorc cu spatele, ma multumesc sa stiu ca esti fericit, atunci stiu ca treaba mea s-a incheiat. Imi las corpul sa mai simta pentru cateva secunde picaturile reci ale ploii apoi incep sa merg agale. 

Stiu ca poveste asta nu are un sfarsit, "noi" nu va exista niciodata, insa e plcaut sa stiu ca un sentiment atat de profund m-a incercat si pe mine. 

Ma intorc pentru cateva secunde si nu te mai vad pe banca, ma panichez, nu stiu unde ai putea fi, nu stiu daca ai plecat definitiv sau doar ai decis sa te duci acasa. 

Imi plec capul si mai fac cativa pasi catre propriul apartament, ai ales sa pleci din viata mea si nu te invinovatesc, insa undeva in adancul meu as fi vrut sa am o sansa. 

Simt doua maini puternice pe talia mea si respir sacadat, stiu ca esti tu, as putea sa recunosc dintr-o mie fermitatea bratelor tale. Iti simt respiratia pe gatul meu si asta ma face sa tremur, oare stii ce efect ai asupra mea? 

Ma intorci cu fata la tine si ma tintesti cu ochii aia ai tai atat de adanci, ma pierd si ma inrosescm nu stiu ce sa zic, picoarele imi sunt de gelatina si daca tu nu m-ai tine asi cadea cu siguranta. Deschid gura sa zic ceva, insa tu imi pui degetul pe ele si imi zambesti, simt cum ma topesc si cum sangele imi urca in obraji si mai mult. 

-Nu e nevoie sa zici nimic, te iubesc.

Ochii iti stralucesc si te uiti la mine de parca acum m-ai fi vazut prima oara, nu stiu ce sa zic, sunt blocata si imi vine sa plang. Insa nu imi dai sansa oricum, buzele tale se lipesc de ale mele si simt ca urc spre cer. 

Sunt moi si duci, insa in acelasi timp dure si snezuale, si totusi cine ar fi crezut ca totul se va termin asa? 

Te iubesc.

Imi zic in minte, insa stiu ca o stie si el, corpul meu o arata si nu mai este nevoie de cuvinte, cand inimile vorbesc pentru noi. ". 

Ei bine nu e mare lucru insa sper sa va placa :) 

Nicoleta

Confuzie.

De cateva zile ma tin sa scriu postul asta, doar ca nu am stiut cum sa incep, ca sa fiu sincera nici acum nu stiu insa sunt sigura de ce vreau sa scriu.

Acum cateva zile stateam in statia de tramvai si asteptam sa ma duc acasa, priveam in jurul meu, oameni treceau pe langa mine fiecare cu gandurile lui, cu supararile si cu grijile lui. 

Si atunci m-a trasnit, sunt egoista, adica mereu ma gandesc la ce mi se intampla mie, de ce mi se intampla, de ce numai mie si alte cacaturi din astea, am realizat ca sunt mii de oameni care trec zilnic pe langa mine si poate ca au inzecit durerea pe care o simt eu. 

Sunt afara dincolo de zidurile mintii mele mii de oameni care se confrunta cu probleme mult mai grave si critice fata de ale mele. 

Si eu ce fac? Eu stau si imi plang de mila, stau si bocesc pentru niste rahaturi adolescentine. Da acum mi se par niste probleme grave insa omului acela batran pe care l-am vazut cersind la coltul strazii mai mult dezbracat decat imbracat, pe pariu ca nu e de aceeasi parere cu mine.
Nu imi place cum ma comport acum cand stau si analizez totul la rece, ma comport ca o fetita rasfatata si in fond poate ca in privinta altora asta sunt..

Nicoleta. 

S-a terminat. Dar e bine ca s-a terminat acum decat mai tarziu.

Nu pot spune ca ma simt bine sau prost, insa sunt recunoscatoare ca totul s-a terminat inainte sa devina ceva mult mai serios si sa sufar mai mult. Am plans si am dat vina pe tot ce mi-a venit in minte insa acum sunt bine, vreau sa fiu bine si tot ce conteaza este ca acum pot sa am grija de viitorul meu, trebuie sa ma concentrez pentru Bac si apoiu pentru intrarea la facultate, apoi mai vad eu ce fac ce feeling-ul, pana atunci prefer sa stau in banca mea si sa imi vad de ale mele.
Un lucru este cert, nu o sa il uit prea usor insa voi face tot posibilul sa nu ma mai gandesc la el, daca este nevoie ma sacrific pe mine si nu ii mai fac vizite prieteni mele de acolo decat sa il vad si sa imi trezeasca amintiri.
Inca odata nu stiu ce voi face de acum incolo sau cum voi reactiona insa un lucru este cert, sunt din nou acea fata care nu se increde in nimeni si in nimic, pentru ca aparentele inseala si sunt dureroase dese ori.
Pana la urmatoarea postare, peace!

Nicoleta. 

Te iubesc.

Am incercat sa fiu tare, dar nu pot, jur ca nu mai pot. 

Nu stiu cum sa incep postarea asta, nu stiu ce pot sa scriu, plang si ma gandesc la tine, simt ca in interioul meu tot se prabuseste, golul din stomac nu ma lasa sa respir si tot ce vreau e sa fi langa mine, nu esti si ma doare. 

Ma doare sa stiu ca poate in seara asta totul s-a terminat, imi e greu sa stau departe de tine cand stiu ca te iubesc, cand stiu ca asta nu tine de mine ci mai presus de mine. 

Vreau sa tip, sa lovesc sa alerg, sa ma cert cu toata lumea, nu am nevoie de nimic altceva, daca te am pe tine sunt intreaga. 

Zilele astea nu am facut decat sa ma gandesc la tine, sa ma intreb daca nu cumva te joci cu mine, adica de ce sa imi spui ca ma iubesti daca nu o faci nu? Pur si simplu ma doare toata neincrederea asta, toata ignoranta este ca si cum ai incinge un cutit si l-ai infige direct in inima mea. 

Ti-am mai spus ca te iubesc? Da am mai spus-o insa  o mai spun de cate ori este nevoie pana intelegi, stiu ca e greu cu distanta stiu ca sunt atatea impedimente si ca tu nu le poti face fata, dar cu mine cum ramane? Sunt egoista stiu, dar o spun inca odata, te iubesc si asta ma face sa fiu asa. 

Daca ar fi fost o pagina de jurnal probabil ca acum ar fi fost uda toata, dar nu e, spune-mi tu ce sa fac? 

Nicoleta

Craciun Fericit!

A venit insfarsit vacanta, am crezut ca nu o sa mai vina, iar ultimele zile au fost infernale, mda eu ma plang am avut practica si nici macar nu am fost in fine.
Maine este Craciunul iar cu ocazia asta vreau sa va urez tuturor in calduros Craciun Fericit si multa multa sanatate, ca vorba aia e mai buna decat toate.
Vreau ca toate visele voastre sa se implineasca,sa fiti fericiti si ca anul care vine sa fie magic, sa fie mai norocos decat cifra care o insoteste [he he nu sunt superstitioasa sa stiti].
Sper ca mosul a fost dranic cu voi exact asa cum a fost si cu mine, vreau ca din sacul lui sa fi primit in afara de lucrurile dorite, multa multa iubire, adica ce este viata fara iubire? Nimiiic.
La finele acestui post nu am ce altceva sa va spun, nu vreau sa ma repet asa ca pana la urmatoarea postare a voastra...

Nicoleta .

Ps . Si ca un cadou, melodia care ma incalzeste mereu de Craciun.. : 

I just tired..or not?

"Cerul nostru albastru de ce l-ai facut gri, zi? "

Am gasit poza asta draguta si nu am putut sa nu ma gandesc la tine. Intodeauna o fac, cum vad o poza cu subiect asemanator gandul imi zboara la tine.
E de bine? E de rau? Nu stiu, din nou acelasi raspuns, aceleasi doua cuvinte care imi bantuie mintea " nu stiu". 
Ce ar trebui sa fac? Nu stiu. Ar trebui sa iti spun ce simt? Raspuns : Nu stiu. Toate aceste intrebari fecvente au un singur raspuns. Iar asta ma doare, ma deruteaza si ma face sa ma simt mai rau ca orice om de pe pamant. Sa mi se intample doar mie asta? Nu, nu cred probabil ca in lumea asta sunt oameni care o duc de o mie de ori mai rau ca mine, dar pentru mine ce simt acum este devastator, simt ca si cum cerul se prabuseste doar in capul meu.
Poate ca sunt doar obosita si stresata dat fiind ca ma pregatesc intens pentru BAC inca de pe acum, sau poate ca este doar matematica care imi da batai de cap, nu stiu.
Poate ca daca o sa ma relaxez putin nu o sa ma mai gandesc la tine.
Defapt, pe cine dracului incerc sa mint eu? Sunt asa te patetica incercand sa dau vina pe aia si pe aia, doar pentru ca imi este frica sa recunosc.
Doar pentru ca imi este frica sa recunosc ca simt ceva pentru tine, ceva mult mai puternic decat simpla prietenie care ne leaga de atatia ani.
Am inebunit? Ar putea fi si asta un raspuns, dar daca ar fi adevarat nu ar trebui sa stau aici si sa tastez, deci optiunea asta se taie.
Atunci ce se intampla cu mine? Stiti ce imi spune acea voce din interior? [nu nu cea care ma face sa fiu nebuna :)) ] imi zica ca m-am indragostit si ca nu vreau sa recunosc. Sa fie asa?
Nu stiu.

Si pentru sfarsit sa va dau o melodie pe care o ador eu si care m-a inspirat sa scriu aceasta postare. Pana la urmatoarea.

Nyko