I just tired..or not?

"Cerul nostru albastru de ce l-ai facut gri, zi? "

Am gasit poza asta draguta si nu am putut sa nu ma gandesc la tine. Intodeauna o fac, cum vad o poza cu subiect asemanator gandul imi zboara la tine.
E de bine? E de rau? Nu stiu, din nou acelasi raspuns, aceleasi doua cuvinte care imi bantuie mintea " nu stiu". 
Ce ar trebui sa fac? Nu stiu. Ar trebui sa iti spun ce simt? Raspuns : Nu stiu. Toate aceste intrebari fecvente au un singur raspuns. Iar asta ma doare, ma deruteaza si ma face sa ma simt mai rau ca orice om de pe pamant. Sa mi se intample doar mie asta? Nu, nu cred probabil ca in lumea asta sunt oameni care o duc de o mie de ori mai rau ca mine, dar pentru mine ce simt acum este devastator, simt ca si cum cerul se prabuseste doar in capul meu.
Poate ca sunt doar obosita si stresata dat fiind ca ma pregatesc intens pentru BAC inca de pe acum, sau poate ca este doar matematica care imi da batai de cap, nu stiu.
Poate ca daca o sa ma relaxez putin nu o sa ma mai gandesc la tine.
Defapt, pe cine dracului incerc sa mint eu? Sunt asa te patetica incercand sa dau vina pe aia si pe aia, doar pentru ca imi este frica sa recunosc.
Doar pentru ca imi este frica sa recunosc ca simt ceva pentru tine, ceva mult mai puternic decat simpla prietenie care ne leaga de atatia ani.
Am inebunit? Ar putea fi si asta un raspuns, dar daca ar fi adevarat nu ar trebui sa stau aici si sa tastez, deci optiunea asta se taie.
Atunci ce se intampla cu mine? Stiti ce imi spune acea voce din interior? [nu nu cea care ma face sa fiu nebuna :)) ] imi zica ca m-am indragostit si ca nu vreau sa recunosc. Sa fie asa?
Nu stiu.

Si pentru sfarsit sa va dau o melodie pe care o ador eu si care m-a inspirat sa scriu aceasta postare. Pana la urmatoarea.

Nyko

"Us", or just "me" and "you" ?

Asta ma intreb si eu de cateva luni, m-ai zapacit, pur si simplu m-ai facut sa ma indragostesc de tine fara ca macar sa faci vre-un efort, m-ai inebunit doar cu o dulce si suava atingere a buzelor tale pe ale mele. Si asta ma framanta si acum, nu stiu daca pentru tine totul a fost o joaca sau chiar simti ceva pentru mine. Nu stiu nimic, eu sunt aici si tu esti acolo, oare am putea sa rezolvam asta vreo-data? Oare va exista intr-un tarziu un noi?
Te visez de cateva saptamani incoace te tot visez, nu in fiecare seara, insa este de ajuns sa te visez o singura noapte pe saptamana sau pe luna caci ma dai peste cap, te simt aproape de mine, te vad, te simt in visele mele si totusi nu stiu.
Nu stiu daca tu simti la fel, iar asta ma omoara, ma face sa cred ca tot ce simt eu este o iluzie, ca ma iluzionez singura.
Oare asa sa fie sau m-am indragostit de tine? Nu stiu ce sa imi raspund, sunt confuza si ma doare de fiecare data cand ma gandesc ca poate daca vin acolo si iti marturisesc tot ce am pe suflet, o sa razi de mine, o sa ma dai dracului si o sa pleci cu totul din viata mea. Nu vreau asta, stiu ca poate nu ne intelegem mereu, insa am nevoie de tine, vara asta m-ai zapacit total.
Nu stii, pentru ca nu ti-am spus-o, pentru ca ti-am lasat impresia ca ma lasa rece tot ce zici tu, tot ce faci, desi pe interior ardeam, ardeam sa iti spun tot, sa iti arat ca ma raneste ce faci, sa iti afirm ca faptul ca te dai la altele in fata mea, ma omoara incet dar sigur.
Insa nu am facut-o. Pur si simplu am lasat ca totul sa treaca, incercam sa iti dau mici aluzii pe care sa le intelegi, insa nu ai facut-o sau nu ai vrut sa o faci. Nu te mai inteleg, nu ma mai inteleg nici pe mine. Imi este frica, dar oare cat am sa mai pot sa tin asta in mine?
Daca voi veni la tine si iti voi spune ma vei accepta in viata ta? Oare te iubesc?   Nu uita asta, nu stiu ce simt sunt confuza, insa stiu un singur lucru. Am nevoie de tine.

Nyko

What the Hell?!

Şi cică se mai numesc prieteni, sincer nici nu ştiu de ce mă mai complic atât încercând să îmi dau seama de ce rămân fără ei. Poate că sunt eu aia colţosă care răneşte pe toată lumea, sau poate că sunt eu aia care nu merită să aibă prea mulţi prieteni.
Acum câteva zile m-am certat cu un bun prieten şi coleg de clasă, iar acum pot să zic că tot ce vrea este să mă uite, care va să zica eu sunt distrugătoare de vise 95040.
am încercat să trec peste asta, să zic "asta e, nu întotdeauna viaţa e roz", dar nu, am preferat ca deobicei, să mă frământ şi să nu inţeleg de ce, de ce îmi face ce face, de ce eu trebuie mereu să fiu cea care iese tamponată.
Ar trebui să nu îmi mai pese si totuşi o fac, îmi pasă si mă doare al dracului de tare, fiecare cuvânt spus de el, fiecare vocală. Pur şi simplu astăzi m-am simtit ca un rahat. Probabil că nu ar trebui nu? Însă după cum ne-am obişnuit mie da.
Poate că până la urmă tot ce trebuie sa fac este să ignor si iar să ignor ca să mă portejez pe mine, ca să ştiu măcar o chestie.
Ştiu deja încep sa aberez, este aproape unşpe' jumătate si eu pic de somn, deci pana la urmatoarea postare.. take care.

Nyko