Craciun Fericit!

A venit insfarsit vacanta, am crezut ca nu o sa mai vina, iar ultimele zile au fost infernale, mda eu ma plang am avut practica si nici macar nu am fost in fine.
Maine este Craciunul iar cu ocazia asta vreau sa va urez tuturor in calduros Craciun Fericit si multa multa sanatate, ca vorba aia e mai buna decat toate.
Vreau ca toate visele voastre sa se implineasca,sa fiti fericiti si ca anul care vine sa fie magic, sa fie mai norocos decat cifra care o insoteste [he he nu sunt superstitioasa sa stiti].
Sper ca mosul a fost dranic cu voi exact asa cum a fost si cu mine, vreau ca din sacul lui sa fi primit in afara de lucrurile dorite, multa multa iubire, adica ce este viata fara iubire? Nimiiic.
La finele acestui post nu am ce altceva sa va spun, nu vreau sa ma repet asa ca pana la urmatoarea postare a voastra...

Nicoleta .

Ps . Si ca un cadou, melodia care ma incalzeste mereu de Craciun.. : 

I just tired..or not?

"Cerul nostru albastru de ce l-ai facut gri, zi? "

Am gasit poza asta draguta si nu am putut sa nu ma gandesc la tine. Intodeauna o fac, cum vad o poza cu subiect asemanator gandul imi zboara la tine.
E de bine? E de rau? Nu stiu, din nou acelasi raspuns, aceleasi doua cuvinte care imi bantuie mintea " nu stiu". 
Ce ar trebui sa fac? Nu stiu. Ar trebui sa iti spun ce simt? Raspuns : Nu stiu. Toate aceste intrebari fecvente au un singur raspuns. Iar asta ma doare, ma deruteaza si ma face sa ma simt mai rau ca orice om de pe pamant. Sa mi se intample doar mie asta? Nu, nu cred probabil ca in lumea asta sunt oameni care o duc de o mie de ori mai rau ca mine, dar pentru mine ce simt acum este devastator, simt ca si cum cerul se prabuseste doar in capul meu.
Poate ca sunt doar obosita si stresata dat fiind ca ma pregatesc intens pentru BAC inca de pe acum, sau poate ca este doar matematica care imi da batai de cap, nu stiu.
Poate ca daca o sa ma relaxez putin nu o sa ma mai gandesc la tine.
Defapt, pe cine dracului incerc sa mint eu? Sunt asa te patetica incercand sa dau vina pe aia si pe aia, doar pentru ca imi este frica sa recunosc.
Doar pentru ca imi este frica sa recunosc ca simt ceva pentru tine, ceva mult mai puternic decat simpla prietenie care ne leaga de atatia ani.
Am inebunit? Ar putea fi si asta un raspuns, dar daca ar fi adevarat nu ar trebui sa stau aici si sa tastez, deci optiunea asta se taie.
Atunci ce se intampla cu mine? Stiti ce imi spune acea voce din interior? [nu nu cea care ma face sa fiu nebuna :)) ] imi zica ca m-am indragostit si ca nu vreau sa recunosc. Sa fie asa?
Nu stiu.

Si pentru sfarsit sa va dau o melodie pe care o ador eu si care m-a inspirat sa scriu aceasta postare. Pana la urmatoarea.

Nyko

"Us", or just "me" and "you" ?

Asta ma intreb si eu de cateva luni, m-ai zapacit, pur si simplu m-ai facut sa ma indragostesc de tine fara ca macar sa faci vre-un efort, m-ai inebunit doar cu o dulce si suava atingere a buzelor tale pe ale mele. Si asta ma framanta si acum, nu stiu daca pentru tine totul a fost o joaca sau chiar simti ceva pentru mine. Nu stiu nimic, eu sunt aici si tu esti acolo, oare am putea sa rezolvam asta vreo-data? Oare va exista intr-un tarziu un noi?
Te visez de cateva saptamani incoace te tot visez, nu in fiecare seara, insa este de ajuns sa te visez o singura noapte pe saptamana sau pe luna caci ma dai peste cap, te simt aproape de mine, te vad, te simt in visele mele si totusi nu stiu.
Nu stiu daca tu simti la fel, iar asta ma omoara, ma face sa cred ca tot ce simt eu este o iluzie, ca ma iluzionez singura.
Oare asa sa fie sau m-am indragostit de tine? Nu stiu ce sa imi raspund, sunt confuza si ma doare de fiecare data cand ma gandesc ca poate daca vin acolo si iti marturisesc tot ce am pe suflet, o sa razi de mine, o sa ma dai dracului si o sa pleci cu totul din viata mea. Nu vreau asta, stiu ca poate nu ne intelegem mereu, insa am nevoie de tine, vara asta m-ai zapacit total.
Nu stii, pentru ca nu ti-am spus-o, pentru ca ti-am lasat impresia ca ma lasa rece tot ce zici tu, tot ce faci, desi pe interior ardeam, ardeam sa iti spun tot, sa iti arat ca ma raneste ce faci, sa iti afirm ca faptul ca te dai la altele in fata mea, ma omoara incet dar sigur.
Insa nu am facut-o. Pur si simplu am lasat ca totul sa treaca, incercam sa iti dau mici aluzii pe care sa le intelegi, insa nu ai facut-o sau nu ai vrut sa o faci. Nu te mai inteleg, nu ma mai inteleg nici pe mine. Imi este frica, dar oare cat am sa mai pot sa tin asta in mine?
Daca voi veni la tine si iti voi spune ma vei accepta in viata ta? Oare te iubesc?   Nu uita asta, nu stiu ce simt sunt confuza, insa stiu un singur lucru. Am nevoie de tine.

Nyko

What the Hell?!

Şi cică se mai numesc prieteni, sincer nici nu ştiu de ce mă mai complic atât încercând să îmi dau seama de ce rămân fără ei. Poate că sunt eu aia colţosă care răneşte pe toată lumea, sau poate că sunt eu aia care nu merită să aibă prea mulţi prieteni.
Acum câteva zile m-am certat cu un bun prieten şi coleg de clasă, iar acum pot să zic că tot ce vrea este să mă uite, care va să zica eu sunt distrugătoare de vise 95040.
am încercat să trec peste asta, să zic "asta e, nu întotdeauna viaţa e roz", dar nu, am preferat ca deobicei, să mă frământ şi să nu inţeleg de ce, de ce îmi face ce face, de ce eu trebuie mereu să fiu cea care iese tamponată.
Ar trebui să nu îmi mai pese si totuşi o fac, îmi pasă si mă doare al dracului de tare, fiecare cuvânt spus de el, fiecare vocală. Pur şi simplu astăzi m-am simtit ca un rahat. Probabil că nu ar trebui nu? Însă după cum ne-am obişnuit mie da.
Poate că până la urmă tot ce trebuie sa fac este să ignor si iar să ignor ca să mă portejez pe mine, ca să ştiu măcar o chestie.
Ştiu deja încep sa aberez, este aproape unşpe' jumătate si eu pic de somn, deci pana la urmatoarea postare.. take care.

Nyko

School again.

Revin cu un nou post la o saptamana dupa inceperea scolii. Cum va simtiti in nou an scolar? Eu nu ma simt prea bine, simt cum deja toata presiunea este pusa asupra mea, cum toti se asteapta de la mine sa iau note cat mai mari si sa invat toata ziua pentru BAC.
Nu m-am gandit niciodata ca a XII-a poate fi usoara, dar nici nu am crezut ca ma poate epuiza atat de mult. Nici nu am inceput bine scoala si profesorii deja au inceput sa predea de parca ar veni sfarsitul lumii si sa ne pregateasca pentru BAC. Ok, nu zic ca nu e bine, doar ca frate ne-ati luat prea asa din prima ca sa zic asa. Oricum eu sunt obisnuita cu ritmul asta, sau cel putin sper sa ma obisnuiesc cat mai repede.
Maine o noua zi de scoala, slava cerului ca am doar cinci ore, saptamana trecuta ne-au omorat cu sapte ore incontinuu si acum cred ca pot respira si eu usrata, sper. Nu am vazut inca orarul de marti, deci sa ma bucur de astea cinci ore cat pot nu?
Nici nu am inceput bine anul si pot spune cu mare ardoare ca vreau din nou vacanta, dar nu cea de vara ca asta inseamna BAC, o vreau mai intai pe aia de iarna ca sa am timp sa invat ceva. Heh candva o sa ma revansez si o sa postez mai mult. Pana la urmatoarea postare pupici!

Nyko

Academia Vampirilor.

De ceva timp am vrut sa fac un post despre aceasta serie. Este una din seriile mele preferate, asa ca am sa vorbesc putin despre fiecare carte, in prezent am ajuns la a cincea, nu am terminat-o deci voi vorbii despre primele patru.
Vreau sa mentionez ca va contine spoilere, deci cei care nu vor sa afle prea devreme ce se intampla sunt sfatuiti sa nu citeasca.

1. Academia vampirilor.

Sinopsis : Rose Hathaway, o fatǎ dhampir, se pregǎteșste să devină garda de corp pentru prietena ei cea mai bună, prințesa Moroi Lissa Dragomir. Antrenamentul pentru lupta cu strigoii este unul dur și epuizant, iar, pe langa intrigile si comploturile din Academie, situatia ei se complica din cauza unei idile tăinuite și interzise.

Ei bine pot spune ca aceasta prima carte este ca un fel de introducere in lumea lor, te obisnuieste cu teremenul de "dhampir" si cel de "moroi". Iti relateaza pe scurt trecutul personajelor,apoi faimosul Dimitri apare in peisaj gata sa o aduca pe Printesa Dragomir, inapoi la Academie.
Aici lucrurile se complica, odata ce sunt pe domeniul academiei, directoarea Kirova nu vrea sa o mai tina pe Rose in scoala dat fiind faptele ei iresponsabile, aici intervine din nou Dimitri, accepta intr-un tarziu sa faca lectii suplimentare inainte si dupa ore cu ea, doar ca sa ramana alaturi de Lissa.
Lissa este cea mai buna prietena a ei, este moroi, iar Rose spera ca intr-o buna zi sa fie gardianul ei.
Tind sa cred ca momentul in care Dimitri se angajeaza sa faca ore suplimentare cu Rose, este momentul crucial al relatiei lor. Volumul este destul de incitant pentru un prim volum, iar micile romantisme dintre Dimitri si Rose, urmate apoi de Lissa si Christian, pot spune ca[,] condimenteaza putin cartea.

2. Academia Vampirilor 2 : Initierea.

Sinopsis : 

Lissa Dragomir este o printesa moroi, cu un rarisim dar de a stapani magia spiritului. Ea trebuie aparata in orice moment de strigoi (mortii vii), cei mai fiorosi vampiri. Puternicul amestec de sange omenesc si vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai buna prietena a Lissei, o face sa fie dhampir. Rose si-a dedicat viata unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care si-au jurat s-o faca asemeni lor.

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toata Academia Sf. Vladimir, care isi trimite in graba elevii intr-o vacanta obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarna si statiunea eleganta din Idaho nu ofera decat un iluzoriu sentiment de siguranta. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la randul lor pe oribilii strigoi, Rose si Christian isi unesc eforturile pentru a le sari in ajutor. Numai ca eroismul are pretul lui.

In acest volum lucrurile se cam complica. Dupa ce Victor Dashkov, aplica o magie foarte puternica pe un colier daruit lui Rose doar ca sa o tina departe de Lissa, legand-o printr-o vraja puternica de Dimitri lucrurile o cam iau razna. Vedeti voi Victor a banuit inca de la inceput ca Lissa este specializata defapt in spirit[moroii se specliazeaza fiecare in cate vre-un element al naturii] o rapeste pentru al vindeca pe el de boala.
Dimitri ia hotararea foarte clara ca totul intre el si Rose sa fie dat uitarii, nu concepe, defapt diferenta de varsta pentru el este un impediment, plus ca ii este instructor.
Ei bine dupa un atac al strigoilor care pune pe jar intreaga Academie, Kirova ia hotararea de a merge toti elevii intr-o vancata la schi. Personaje noi in carte pot spune ca apare Tasha Ozera, matusa lui Christian care pune ochii pe Dimtrii, fiind prieteni vechi, si Adrian Ivaskov stranepotul regienei Tatiana,caruia ii cam curg balele dupa Rose. Pot spune ca aceasta a doua carte este cam lalaita, pentru ca, pana la sfarsitul cartii nu vezi prea multa actiune, defapt cam citesti durerea lui Rose din cauza respingerii lui Dimitrii si consolarea ei in Mason. Cam pe la sfarsitul cartii afla de niste strigoi din Spokane, se cearta cu Mason, el se duce pe acolo sa ii rezolve de unul singur, si asa Rose si gasca ei merg dupa ei bla bla bla, deja fac prea mult spoiler, ideea este ca Rose omoara pentru prima data strigoi, ci nu unul doi. Dimitri ii spune insfarist ca o iubeste si totul se termina intr-o ceata densa.


Ei bine am aberat cam mult stiu, despre urmatoarele doua carti voi scrie curand.

Nyko. 

Noboddy is gona take me down.

As putea spune ca sunt fericita ca totul merge suuuuper ca scoala sa incheiat si totul e megaa extra bine. 
CACATURI. Nu merge bine, scoala inca mai exista si colac peste pupaza imi iau tepe la prieteni, da ii credeam asa ceva dar cine sunt eu sa ma cred cea mai tare cu cei mai buni prieteni? Nuuu, nu sunt am mai spus intr-un post asemantor mai sus ca mereu ma intreb ce am facut eu , cu ce am gresit eu, si intotdeauna doar eu sunt aia care se framanta "prietenului" nici ca ii pasa, de ce i-ar pasa la o adica? A obtinut ce a vrut, am cazut din nou, dar ce nu ma omoara ma face mai puternica, sau asta sper, pentru ca daca mai primesc multe tepe din asta o sa ajung sa fiu salbatica ca si tarzan, desi cred ca si el era integrat bine printre maimute. 
Wow am reusit sa imi stric si ziua asta, am reusit sa imi aduc aminte de toate doar in cateva minute, am reusit sa devin din nou cea din trecut, ce rost mai are acum? NICI MACAR UN ROST. 

Nyko.

KREM face SHOW!

Nu am mai scris de ceva vreme pe aici stiu ,insa nu prea am avut ceva bun pentru ca povesti,sau ceva memorabil,insa acum dupa ce am vazut finala de la ROMANII n-AU TALENT,am ramas cu un gust total amar,stiu ca au fost concurenti mult mai buni decat Cristian GOG si asta il implica si pe Petraiche si Krem,nu inteleg de ce oamenii s-au lasat pacaliti de simple trcururi de iluzionsit care s-a perfectionat prin MUNCA,nu prin TALENT. Nu inteleg de ce Mihai Petre s-a c***t atat pe el cand i-a spus lui Krem ca acel moment de actorie nu era potrivit cand sala era pur si simplu extaziata si striga incontinuu "KREM,KREM,KREM!!" Pur si simplu sunt total revoltata pentru ca,daca cautati pe youtube,despre cum sa iti faci inima sa nu mai bata gasesti un clip in care un pusti de vre-o treispe' ani sa zic face asta,asa ca sincer pirma oara m-a socat si dupa asta am devenit scarbita,pentru ca sunt niste trucuri intradevar bune,dar asta nu e TALENT. 

Poate ca o sa ma credeti tampita nebuna,si toate celelalte adjective "frumoase" insa dupa parerea mea Krem are talent! SHOW A LA KREM!! 

Nyko

Ambrozie.

"Prieteni"

Pot spune ca sunt putin mai matura de la ultimul post,si nu as gresi,de aceea am ales sa vorbesc despre prieteni. Un subiect sensibil pentru mine,mereu a fost asa. Stiu eu sunt aia mai naiva care pune sufllet si la sfarsit e f****a si lasa-ta poate sangerand.

Insa stii ce? Asta ma face mai tare,ma face sa invat ca viata nu e roz,ca viata e o trafa in mov,o tarfa care te joaca pe degete ca cea mai versata curva.

Am crezut ca poate in toti anii mei am invatat cum sa ezit asta,si intradevar cu prietenii noi o fac,insa cu cei vechi,doamne nici nu ma asteptam la asa ceva.

O credeam prietena mea cea mai buna,am copilarit impreuna,am impartit si cel mai mic secret,nopti dormite una la alta,seminte bancuri,baieti,si muzica.

Cine ar fi crezut ca ea,tocmai acum s-a gandit sa ma puna jos doar cu cateva vorbe? Nu m-a durut,relatia noastra oricum se racise in ultimii doi ani,insa m-a surprins tupeul ei enorm,sunt constienta ca undeva acolo in adancul inimii mele sufar,insa nu imi pasa de ea. Nu imi mai pasa.

Toti m-au facut rece,m-au facut sa ajung de gheata. Nu voiam sa se intample asta,insa ei da,si au reusit.

Am incercat poate de multe ori sa imi dau seama cu ce gresesc eu. Si apoi m-am intrebat. De ce trebuie sa cred ca sunt eu cea de vina? De ce trebuie sa ma framant pentru cineva care nu da doia bani pe ce spun?
De ce sa nu tratez dracul ca pe drac? Cei care nu ma cunosc spun "Ahh ciudata aia fara prieteni". Nu imi pasa ce spun,prietenii pe care ii am ii cunosc de o viata,si stiu ca nu sunt capabili de altele,stiu mi-am luat teapa de la o asa zisa "bff" insa asta nu inseamna ca toti sunt la fel.

Prefer fercita si sincera si cu putini prieteni decat prefacuta cu prieteni prefacuti si scarbosi.

Prefer cateodata singuratatea,sunt genul care prefera sa se retraga acasa cu telefonul si castile in urechi si o carte buna care sa ma poata distraga. Asta sunt eu. Nicoleta,imi plac foarte mult filmele pentru adolescenti si cele romance sau sf,ador sa citesc,si sa scriu,sa ascult muzica si sa spun omului verde in fata ce cred despre el. Insa nu sunt emo. Sau mai stiu eu ce chestie trasnita le mai trece asa zisilor "prieteni" prin cap.
Sunt doar eu.

Nyko;x